Prima zi a lunii lui Cojoc, si iata ca Iarna isi intinde, fara drept la replica, mrejele-i argintii, inclestand sticlos si ultima suflare a Toamnei. Adjudecandu-si spatiul, bulversant si nemaiîntalnit de punctuala, Iarna si-a deghizat aparitia in transparenta ploaie - ultimele lacrimi ale surorii ei ruginii.Natura, verde pe alocuri, a cazut prada sticlei reci, impietrita si fara suflare, probabil pana la primavara; o singura atingere si nu mai auzi decat....craaantz!
No comments:
Post a Comment